Visine in puf

Mananc...o prajitura cu visine. Nu, nu inchegata de mine, ci de jumatatea mea mai dulce din bucatarie. Ea este regina mea si regina celor coapte la foc moale. Eu sunt doar mascariciul care bate ouale cu spume, si alea cu mixerul, nu din incheietura. Ce-i bun, si pe pofte, la prajitura asta este ca daca n-ai chef sa te urci intr-un visin, poate iti vine sa te apleci dupa niste capsuni. Daca esti mare conas te poti duce sa le iei de la fratii nostrii din piata si scapi de durere de cap, cat si de bani gramada. Astea fiind spuse, SA COACEM!
Iei fructele alea bune proaspat culese si le azvarli intr-un castron pe masa. Dai cu ele mai intr-o parte si te intorci la prietenul tau racoros, frigiderul. Scoti din el cam cate oua vrei tu sau mai bine zis cam cate te tine tava, pentru ca ouale dau tonul cantitatilor folosite. Mai exact, cam cate oua vrei sa folosesti le inmultesti cu 2 si atunci o sa ai numarul lingurilor de zahar, ulei, faina. Daca vrei sa-ti lingi degetele de doua ori, zic sa cauti niste oua de gaina veritabila si sa lasi uleiul de-o parte, inlocuindu-l cu unt topit. Dupa cum se stie, untul e viata. Sau boala. Una din doua. Cu toate ingredientele pe masa, scoti mixerul din dulap, deranjezi paianjenii, separi albusurile si incepi sa le bati cu telul pentru ca ti-ai dat seama ca mixerul era ars de 2 ani. Arunci si zaharul acolo si faci o spuma de se lipeste de faianta. Pe cealalta parte, galbenusurile le impachetezi peste untul topit sa dai putin din furculita pana se cunosc mai bine. Cum si albusul si galbenusul fac parte din aceeasi gaina, dai sa le amesteci usor, cu o lingura, in timp ce cu cealalta mana amesteci faina cu niste praf de copt, jumatate de plic sau mai mult, acum depinde de cat de mult te tin ouale. Dai cu faina peste amestecul de oua, le mai ametesti putin cu lingura si torni tot maclavaisul in tava. Ma astept ca temperatura in cuptoru-ti sa fie deja la 189,7 grade, sau daca esti mai de la tara, sa fie cald. Introduci tava cu grija sau o arunci in fuga spre televizor unde se aude vocea Innei in romaneste. Inna in romaneste? Iti revii dupa trei minute si treci linistit la loc, langa bancul de lucru. Daca nu ai ajutor si n-a venit nicio zana sa-ti scoata samburii din visine, ar trebui sa-ti sufleci manecile si sa te apuci de treaba. Nu d-aia, dar n-ai timp decat pana cand se asterne o crusta in tava, moment in care arunci fructele peste si astepti frumos sa se coaca prajitura. Cand treaba e gata si destul de rece, iti tai o bucata si musti din ea cu pofta. Atunci sa simti cum dulcele si acrisorul incep sa se bata pe papilele tale gustative si tu nu mai stii daca sa mai iei o bucata sau daca sa mai lasi cuiva vre-una. Iti dregi gatlejul cu un pahar de apa rece si te pui frumos sa se dospeasca. O sa-ti dai seama atunci ca nu trebuie sa porti sort si basca albe pentru ca sa-ti satisfaci poftele si ca esti si tu destul de priceput la bucatareala.
Pofte bune si fuga la doua ture de parc!

Despre mancare si nu numai

Mananc...cu pofta si contra timp. Imi place sa mananc, dar simt oarecum ca-mi irosesc din timp facand lucrul asta. Imi plac cutitele. Imi place tocatorul de plastic facut de tata la fabrica. Imi place cum o chita de ceapa verde jeleste sub o lama de 20 de centimetrii. Imi place cand jelesc din cauza unei cepe albe incapatanate. Imi place tigaia mea wok de 28 de centimetrii care mi-a rupt portofelul. Imi place cum se prabuseste sarea si piperul azvarlite de mine peste o bucata de unt incintata si cum sfaraie un pahar de vin domolitor. Nu cred ca stiu sa gatesc, dar am o farama de pasiune in mine. Nu ma modelez dupa retete, ci incerc sa le modelez eu pe ele. N-am carte de bucate, n-am aplicatia lui Oliver pe telefon, dar incerc sa dau gust, sa pun gust si sa fac gust. Fara poze, fara cantitati exacte, fara englezisme sofisticate, doar mancare pe saturate.